Scrisoare deschisă către industria muzicală

Scrisoare deschisă către industria muzicală, publicată pe blogul personal al autorului, Rick Falkvinge, fondatorul Partidului Piraților din Suedia, și scrisă cu ocazia participării la conferința privind industria muzicală „In The City”, ce a avut loc in Manchester, UK, în perioada 20-22 octombrie 2009.

„Dragă industrie muzicală,

Vă mulțumesc pentru că m-ați invitat să fiu cel care vorbește în deschiderea conferinței voastre In The City din Manchester, Marea Britanie. Mă simt inspirat de curajul vostru de a aduce aici, printre voi, pe cineva pe care probabil îl considerați o amențare la adresa voastră.

Trebuie să spun că a fost o revelație să simt pe pielea mea reacțiile industriei la adresa mișcării piraților; unele reacții de sprijin în privat, dar în general resentimente, supărare, și chiar furie în public. Însă ce mi-a atras atenția nu a fost contrastul, asemenea contraste există oriunde o nouă idee începe să câștige teren, ci mai degrabă valoarea imensă pe care o atașați copyrightului ca și concept.

Totuși, și asta m-a frapat, nu cred că voi v-ați gândit vreodată de unde vine acea valoare. Vine de la legiuitori. De la oameni ca mine. Valoarea atașată de voi copyrightului arată în mod clar faptul că are ceva formă de valoare, iar acea valoare e creeată într-un schimb.

Acel schimb este chiar cu legislatura. Din acest punct de vedere, legiuitorii sunt responsabili în fața societății pentru maximizarea culturii disponibile. Mijlocul prin care se realiza asta era prin acordarea unui monopol exclusiv pe multiplicare și spectacole publice celor care ceează.

Această înțelegere există pentru că voi, industria muzicală, ați convins legiuitorii că altfel, nu se va creea muzică.

Ce m-a frapat este faptul că eșuați în a vedea sau a recunoaște existența acestui acord. Faptul că aveți nu unu, ci doi clienți impliciți: în primul rând legislatura, care vă acordă un monopol în schimbul creației de muzică pentru piață, și în al doilea rând, clienții care vâ dau bani pentru muzica de pe acea piață.

Prima tranzacție, monopolul, este plata pentru serviciul de a creea bunuri, a doua tranzacție, cea monetară, este plata pentru bunuri (CD-uri) sau servicii (concerte, etc).

Totuși, înțelegerea voastră cu legiuitorii, prn care voi erați singuri distribuitori, se află mai nou sub competiție. Se pare că lumea creează muzică într-un ritm nemaivăzut, și fac asta nu datorită copyrightului ci în ciuda ei. Niciodată până acum nu a existat atâta muzică diponibilă societății. Muzica, și alte forme de artă, aflată sub licență Creative Commons, dacă e să luăm doar una din modelele simple prin care creatorii renunță în mod explicit la monopolul lor de drept, depățețte ca magnitudine producția voastră culturală.

Asta, desigur, pune-n discuție înțelegerea noastră. Dacă alți creatori sunt dispuși să ofere acelați serviciu – crearea de muzică – fără costurile cerute de voi, în condițiile unui monopol de 70-de-ani-după- moarte, atunci noi, ca leguitori, vom renegocia termenii acordului.

Desigur, nu vom negocia noi termene pentru voi. Nu, vom negocia noi termene cu noii noștri furnizori și vom rezilia contractul cu voi, cum e normal în orice afacere.

Dragă industrie muzicală, ați fost supralicitați și întrecuțiîn competiție

Ați pierdut competiția cu milioane de oameni care creează muzică doar pentru că iubesc să facă asta. Ei nu cer monopoluri; de fapt, ei văd asta doar ca un obstacol ce distrage atenția de la ce vor ei să facă – să creeze și mai multă muzică – și îl resping din capul locului.

Propunerea de a scurta copyrightul comercial la cinci ani [zece ani în cazul PP România – n.trad.] de la data publicării este chiar mai mult decât cer noii  noștrii furnizori. Dar de dragul simlității, este de dorit să existe același termen pentru toate tipurile de opere, și sunt unele care necesită investiții masive, fără de care acele tipuri de cultură nu ar fi existat. Mă gândesc la blockbusterele hollywoodiene și jocurile video. Dar rata de recuperare a investiției la acestea este mult mai scurtă de cinci ani, așa că cinci ani de monopol comercial prin copyright este o dovadă a generozității noastre, ca legiuitori.

(Pe de altă parte, exact același raționament se aplică și la editurile de cărți ca și la industria muzicală. Se scrie mai mult decât oricând, nu datorită copyrightului, ci în ciuda ei.)

Cred că din acest motiv mi s-a părut atâta de ciudat faptul că erați nervoși pe mine la convenție. Voi nu realizați că și eu sunt un client, în rolul meu de legiuitor. Primul nivel de client, care în acest model, permite accesul către al doilea nivel, piața monetară. Pe de o parte e de înțeles faptul că vă stârnește supărare, chiar furie, gândul că nu veți mai avea parte de așa o bunp poziție ca până acum, însă pe de cealaltă, e incontestabil faptul că sunteți supuși competiției, și nici un fel de izbucniri sentimentale nu vă pot salva modelul de afacere. Doar o ofertă mai bună decât concureța (neorganizată) poate face asta.

La urma urmei, să spui clientului să se ducă-n aia mă-sii (în sunet de aplauze!) într-o încăpere plină de repoteri arareori va spori numărul acelor clienți, nu-i așa?

(Mai luați în considerare și faptul că ați ajuns să cereți un preț și mai mare de la legiuitori: abolirea sau erodarea libertăților civile în societate, cum ar fi secretul corespondenței, dreptul la judecată, dreptul la comunicare, imunitatea msagerului, și așa mai departe, doar pentru a vă proteja, cu orice preț, vechiul monopol, și veți observa că argumentele noastre pentru a schimba furnizorul sunt și mai puternice. Acest preț din ce în ce mai mare, pe care-l pretindeți în mod agresiv, este aspectul pe care ne concentrăm cel mai mult; dar iată, oferta voastră are un competitor puternic.)

Scrisoarea poate fi republicată în orice formă, locație sau cantitate, însă vă rog să menționați autorul.

Scris de Rick Falkvinge, fondatorul Partidului Piraților din Suedia.

Tradus de Platon, Partidul Piraților din România