Legea Partidelor: Un fel de victorie

Așa cum anunțam acum 2 zile, astăzi am avut termen la Curtea Constituțională, pe rol fiind judecarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 al. 3 și art. 19 al. 1 din Legea nr. 14/2003 pe care am ridicat-o cu ocazia depunerii documentelor necesare înregistrării Partidului Pirat România în martie 2014, la Tribunalul București.

Spre marea mea surprindere, cererea a fost admisă! Nu sunt sigur asupra urmărilor acestei victorii de aceea mă rezum doar la o bere.

Pentru că multă lume mi-a comunicat că ar dori să vadă cum am reușit să îmbunez Curtea, expun mai jos cele două documente: cel depus și expus azi în ședință publică și cel depus la dosar inițial la Tribunal.

1. Azi, 26.02.2015

Stimați Judecători!

Când am înaintat Tribunalului București cererea pentru înregistrarea Partidului Pirat România, cerere redactată conform legii și însoțită de toate anexele cerute de lege mai puțin listele cu datele personale și semnăturile a cel puțin 25.000 de susținători,

Am știut că voi ajunge în fața dvs.

Pentru că Tribunalul nu este o Curte unde se face justiție ci este o Curte unde se aplică legea. Iar cum legile unui popor sunt emanații ale unor instanțe trecătoare și supuse intereselor conjuncturale dictate de nevoi mai mult sau mai puțin universale, există oricând pericolul strecurării unor nepotriviri, neconcordanțe sau abuzuri.

Iată pentru ce, în căutarea justiției, venim în fața dvs: cerem îndreptarea unei legi care prin caducitatea ei oprește grosolan  dezvoltarea societății, alungă toate posibilitățile de inovare și condamnă definitiv România la o stare de vasalitate.

Suntem conștienți că onorata Curte este pe deplin informată cu toate aspectele care țin de legislația partidelor politice în Europa și în restul lumii. Din acest motiv vom prezenta pe scurt, într-o enumerare minimală câteva argumente care vin în completarea celor scrise  în Cererea noastră depusă la Tribunalul București:

  1. Legea Partidelor în actuala sa formă cere ca cererea de înregistrare a unui partid politic să fie însoțită de liste cu datele personale și semnătura a cel puțin 25.000 de susținători.

– Despre obținerea și păstrarea datelor personale ale persoanelor CCR a apreciat ca fiind neconstituționale în DECIZIA nr.440 din 8 iulie 2014  precum și în DECIZIA nr.17 din 21 ianuarie 2015. Pe de altă parte această cerință a dus la dezvoltarea unei rețele de „meseriași” ai colectării de date personale, din diverse baze de date (de ex. abonații Selgros), semnăturile fiind apoi executate în laborator..o identitate costă 1 euro. De ex. partidul domnului Tokes care a costat 100.000 euro.

  1. Poate ar trebui să definim ce înseamnă „liber”. Conform dex:

LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline. ♦ (Despre popoare, state, orașe) Independent, neatâmat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus niciunei constrângeri; slobod. ◊ Liber-arbitru = capacitate a unei persoane de a se detașa de orice constrângere interioară și de a alege un curs al acțiunii din mai multe variante posibile. 3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar.

Sursa: DEX ’09 (2009)

art. 40:

„(1) Cetăţenii se pot asocia liber (am propune așa: și necondiționat) în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.”

  1. Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, propunerilor legislative privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale a votat cu 10 pentru, patru împotrivă și o abținere revizuirea Legii Partidelor. Valeriu Zgonea, 24 februarie 2015:

„Dispare obligativitatea depunerii unei liste de câteva zeci de mii de susținători în 18 județe. Poți să-ți faci un partid cu trei oameni. Dispar condițiile, dacă am intrat pe listă deja la parlamentare, este clar că nu mai avem obligativitatea de a depune o sumă de bani pentru a putea candida în circumscripția electorală. Toți suntem egali în fața legii, indiferent de candidatură trebuie să avem susținere în timpul campaniei electorale, 100 de oameni într-o comună, 500 de oameni minim într-un oraș și 1.000 de locuitori într-un municipiu. Dispare obligativitatea de a semna doar pentru un singur candidat, deci putem să semnăm pentru mai mulți candidați. Și, automat, Biroul electoral de circumscripție va verifica această listă”.

Putem citi aici o oarecare disperare a partidelor tradiționale aflate în imposibilitate de a împrospăta liderii cu oameni tineri și integri.

Am putea spune că cererea noastră este caducă, e aproape sigur că Legea Partidelor va fi modificată. Dar noi nu putem fi mulțumiți cu asta. Mâine poate veni o altă majoritate care va aduce alte schimbări aberante.

De aceea cerem onoratei Curți să ne admită cererea și să aducă observațiile necesare Legii Partidelor în foerma actuală, astfel încât la viitoare modificare a Constituției să se țină seama de aceasta și să se scrie un articol 40 puțin modificat. Noi sugerăm integrarea unui singur cuvânt, care ar putea face acest drept aproape absolut:

art. 40:

„(1) Cetăţenii se pot asocia liber (am propune așa: și necondiționat) în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.”

 

2.Anul trecut, 02.03.2014

Tribunalul Bucuresti

Sectia [.]

Dosar nr. [.]

Termen de judecata: [.]

Domnule Presedinte

Subsemnatul, [.], in temeiul dispozitiilor art. 29 al. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, formulez urmatoarea

Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 al. 3 si 19 al. 1 din Legea nr. 14/2003  

  1. Indeplinirea conditiilor de admisibilitate prevazute de art. 29 din Legea nr. 47/1992

Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale in ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 al. 3 si 19 al. 1 din Legea nr. 14/2003 este admisibila intrucat:

  • exceptia este ridicata in fata unei instante judecatoresti de catre o parte din litigiu,
  • priveste neconstitutionalitatea unei dispozitii dintr-o lege, respectiv art. 19 al. 3 si 19 al. 1 din Legea nr. 14/2003,
  • are legatura cu solutionarea cauzei, intrucat indeplinirea cerintei prevazute de art. 19 al. 3 si 19 al. 1 din Legea nr. 14/2003 este obligatorie pentru a se putea proceda la inregistrarea partidului politic,
  • prevederile contestate nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
  1. Chestiuni prealabile

Conform dispozitiilor art. 20 din Constitutia României:

(1)Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile,

Iar conform potrivit dispozitiilor art. 148 al. 2  din Constitutie:

(2)Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Conform dispozitiilor art. 126 din Constitutia României:

(1)Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2)Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Legea nr. 14/2003 este o lege speciala care prevede modul de constituire si functionare a partidelor politice precum si regulile procedurale de inregistrare a unui partid politic, in concordanta cu art. 126 din Constitutia României.

Prin raportare insa la dispozitiile art. 20 din Constitutia României, regulile speciale privind constituirea si inregistrarea unui partid politic nu trebuie sa contravina pactelor si tratatelor internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, acestea avand prioritate fata de legile interne.

In motivarea cererii, vor fi facute referiri directe la dispozitiile constitutionale incalcate, dar si la pactele si tratatele internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului incalcate.

  1. Neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 19 al. 3 din Legea nr. 14/2003

Potrivit dispozitiilor art. 19 al. 3 din Legea nr. 14/2003, “Lista trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţării şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti.”

  • Neconcordanta cu dispozitiile art. 40 din Constitutie

In sustinerea neconcordantei cu dispozitiile art. 40 din Constitutie, invederez urmatoarele aspecte:

  • potrivit dispozitiilor a 40 din Constitutie:

(1)Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

(2)Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

–           existenta unui anumit prag de reprezentativitate la nivel national si instituirea unui prag minim de reprezentativitate la nivel regional nu este o problemă oportunitate, ci de constituţionalitate, intrucat pragul instituit are ca efect concret suprimarea exercitării dreptului;

–           pragul de reprezentativitate la nivel national nu se justifica raportat la definitia data partidului politic din art. 1 din Legea nr. 14/2003 “Partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie.” intrucat formarea si exercitarea vointei politice, ab initio, nu trebuie sa se realizeze  obligatoriu la nivel national;

–           rolul constitutional al partidului politic, prevăzut de art. 8 alin. (2), de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, poate fi indeplinit si fara a se impune un prag de reprezentativitate, institutionalizarea unui curent politic nefiind obligatorie inainte de constituirea respectivului partid, ci in mod firesc, ulterior constituirii partidului politic;

–           exercitarea dreptului la libertatea de asociere nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Posibilitatea cetăţenilor de a constitui o persoană juridică în vederea desfăşurării unei activităţi colective într-un domeniu de interes comun constituie unul dintre aspectele cele mai importante ale dreptului la libertatea de asociere.” CEDO, Hotărârea din 11 octombrie 2007 privind cererea 35097/02, Gheorghe Bozgan c. României

–           “Protecţia opiniilor şi a libertăţii de a le exprima constituie unul dintre obiectivele libertăţii de reuniune şi de asociere consacrate prin art. 11. Şi aceasta cu atât mai mult în cazul partidelor politice, având în vedere rolul lor esenţial în menţinerea pluralismului şi a bunei funcţionări a democraţiei.”,CEDO, Hotararea nr. 3 din 03.02.2005, Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României

  • Neconcordanta cu dispozitiile art. 53 din Constitutie

In sustinerea neconcordantei cu dispozitiile art. 53 din Constitutie, invederez urmatoarele aspecte:

  • potrivit dispozitiilor a 53 din Constitutie:

(1)Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

–           pct. 2 al art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( in continuare Conventia) conține dispoziții similare cu cele ale art. 53 din Constituţie, iar art. 18 din Convenție dispune că restricțiile aduse drepturilor fundamentale nu pot fi aduse decât în acele situații explicit menționate;

–           stabilirea în concret a ingerințelor în exercitarea dreptului trebuie să fie cât mai redusă cu putință, (Recomandările privind reglementarea partidelor politice din 25 octombrie 2010, Comisia Europeană pentru democrație prin drept din cadrul Consiliului Europei, în continuare Comisia);

–           din analiza textului constitutional se poate retine pe de o parte, ca alin. 1 precizează limitativ situațiile în care se pot aduce restrângeri drepturilor, iar pe de alta parte, ca alin. 2 precizează în ce condiții pot surveni astfel de restrângeri.

–           In cauza S. si Marper impotriva Regatului Unit (Hotararea CEDO din 4 decembrie 2008), s-a stabilit ca este de datoria autoritatilor nationale sa faca dovada indeplinirii acestor elemente;

–           in cuprinsul legii nu este mentionat motivul pentru care s-a inteles sa se adopte o astfel de masura restrictiva; in aceste conditii, trebuie constatat ca masura instituirii pragului de reprezentativitate nu este motivat, ceea ce nu poate fi acceptat raportat la dispozitiile exprese ale art. 53 din Constitutie,

–           in situatia in care obiectivul care ar fi putut fi urmărit prin stabilirea pragului de reprezentativitate va fi analizat din expunerea de motive a adoptării Legii,  rezulta ca acesta consta in necesitatea asigurării unei reprezentativităţi crescute;

–           necesitatea asigurării unei reprezentativităţi crescute, ca motiv al impunerii pragului de reprezentativitate, nu poate fi inclus în enumerarea exhaustivă din textul alin. 1 art. 53 din Constituţie;

–           mai mult, nu este indeplinita nici cerinta ca măsura impusa sa fie necesară într-o societate democratică, asa cum in mod imperativ o cere textul art. 53 al. 2 din Constitutie; presupunand ca instituirea pragului de 25.000 de semnături reprezintă o măsură necesară într-o societate democratică, respectiv pentru salvarea uneia dintre valorile stabilite în alin.1 al art. 53 din Constituţie, nu poate fi totusi acceptata idea ca un prag mai redus sau chiar unul formal nu poate oferi suficiente garanții că obiectivul social apărat prin voinţa legiuitorului va putea fi atins;

–           dacă „inflația de partide” a reprezentat situația – premisă pe care s-a grefat măsura pragului stabilită prin Lege, cu greu se mai poate produce un astfel de fenomen și în România anului 2014;  prin urmare dacă scopul (contracararea inflației/devalorizarea partidelor) în vederea căruia s-au instituit anumite măsuri legislative a devenit caduc, rezultă că și mijloacele, respectiv instituirea unui prag de reprezentativitate, prin care s-a urmărit atingerea acelui scop au devenit caduce și trebuie eliminate.

  1. Neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 19 al. 1 din Legea nr. 14/2003

Potrivit dispozitiilor art. 19 al. 1 din Legea nr. 14/2003, “Lista semnăturilor de susţinere trebuie să menţioneze obiectul susţinerii, data şi locul întocmirii, iar pentru susţinători trebuie să conţină numele şi prenumele, data naşterii, adresa, felul actului de identitate, seria şi numărul acestuia, codul numeric personal, precum şi semnătura. Susţinătorii înscrierii unui partid politic pot fi numai cetăţeni cu drept de vot”.

  • Neconcordanta cu dispozitiile art. 26 al.1 din Constitutie

In sustinerea neconcordantei cu dispozitiile art. 26 al. 1 din Constitutie, invederez urmatoarele aspecte:

  • potrivit dispozitiilor a 26 al. 1 din Constitutie: “Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”
  • Potivit dispozitiilor art. 8 al. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, “nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.”; in aceste conditii, se poate constata faptul ca masura instituita de legiuitorul roman nu poate fi justificata de existenta vreunuia dintre motivele limitative prevazute de art. 8 al. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

–           stocarea de către o autoritate a datelor legate de viața privată a unui individ poate constitui o ingerință în sensul art. 8 CEDO (CEDO, Leander c. Suediei, nr. 9248/81, hotărârea din 26 martie 1987.), indiferent dacă datele sunt sau nu utilizate (CEDO, Amann c. Elveției, nr. 27798/95, hotărârea din 16 februarie 2000 )

–           in cauza Khelili c. Elveției, nr. 16188/07, hotărârea din 18 octombrie 2011, Curtea a apreciat că stocarea datelor cu privire la profesia reclamantei constituie o ingerință în viața privată a acesteia, întrucât este vorba de o informație cu caracter personal raportată la o persoană determinată sau determinabilă;

  • dispozitiile 19 al. 1 din Legea nr. 14/2003 privind intocmirea listelor cuprinzand datele personale, inclusiv optiunea politica, sunt neconstitutionale intrucat nu instituie nici o garantie privind protejarea si gestionarea acestor date cu caracter personal; in aceste conditii, trebuie facute urmatoarele doua observatii: in primul rand, nu se poate justifica stocarea de către o autoritate a datelor legate de viața privata, in conditiile in care stocarea nu este ceruta de vreuna din conditiile limitative prevazute de art. 8 al. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului; in al doilea rand, in privinta persoanelor care ar trebui sa colecteze aceste date, nu se instituie obligativitatea ca acestea sa fie operatori de date cu caracter personal, ceea ce inseamna ca legiuitorul impune, printr-o dispozitie speciala, nerespectarea dreptului la viata privata a persoanelor care se declara sustinatori ai partidului in curs de constituire, fapta care este in evidenta contradictie cu dispozitiile art. 26 al. 1 din Constitutie.

Mărginean Claudiu

Bulumac Cristian

Cucu Ionuț