Laptopuri gratuite și incompetență

În urmă cu câțiva ani (prin 2006) o inițiativă internațională a captat atenția multor pasionați IT și nu numai: este vorba de proiectul „Un laptop pentru fiecare copil” (One laptop per child) prin care o serie de companii se ofereau să distribuie gratuit un laptop special pentru fiecare elev. Numeroase poze ale unor copii europeni ce descopereau școala viitorului, sau ale celor din lumea a 3-a ce întâlneau pentru prima dată „minunea” rețelelor locale, au făcut înconjurul lumii.

Ajuns în Senatul României, însă, proiectul s-a lovit de un refuz ferm (prevăzut parcă de toți, dat fiind conservatorismul sistemului). Cu toate acestea, a primit aviz favorabil din partea Comisiei de Specialitate din Camera Deputaților. O serie de motive ce ilustrau doar lipsa de cunoștințe în domeniu au fost oferite presei, dar cel mai evident exemplu este următoarea declarație: „Am rezerve față de performanțele dispozitivului pentru că nu poate rula anumite programe, nici chiar Word-ul. Cred că nu este operațional din toate discuțiile care au fost până acum. Se pun multe probleme trebuie sa cablăm țara.”

În primul rând, laptopurile folosesc mediul de birou (desktop environment) Sugar pentru Linux, în timp ce politicianul insista pe nevoia folosirii softului celor de la Microsoft. Așa cum am insistat într-un post anterior, sumele investite pentru licențe sunt exagerat de mari. Faptul că Ministerul Comunicațiilor a promis celor de la Intel și Microsoft deschidere pe piața din România, în timp ce programul prevedea laptopuri cu procesoare AMD și sisteme Linux ar putea sugera o serie de interese personale.

În al doilea rând, s-a pus accentul pe nevoia de cablare, deși aparatele comunică prin sisteme wireless.

Astfel, laptopurile gratuite au rămas la stadiul de speranță pentru elevii români. În 2008, însă, Biroul Permanent a aprobat cheltuielile pentru laptopuri și telefoane mobile pentru senatori. Pentru ei se poate??