EcoPirat și Iluzia creșterii economice infinite

Klaus Schwab și Dronele

The Great Reset a pierdut startul în fața concurentului The Great Delusion!

Gruparea Forumului Economic Mondial de la Davos, cu pretenția de reformator epocal, cu etichetele „green” lipite peste tot, cu neo-mesianismul aplicat pe mișcări adolescentine de tipul „zilei a cincea”, vineriștii Gretei Thunberg amestecați cu noile aranjamente verzi, cu certificatele verzi, cu segregarea obținută prin apariția Omului Nou, Vaccinatul; super-bogații psihopați și neo-feudalii lipsiți de empatie, guvernele, instituțiile, universitățile, oameni de știință, oameni de ordine și portari- toți aceștia au pornit într-o cursă nebună spre experimentarea viitorului pe termen scurt. Cam așa: până în 2025 să dispară (în morminte) toți nevaccinații; cei rămași vor fi uniformizați până în 2030.

Pentru ca așa ceva să aibă succes, oamenii trebuie să fie ascultatori, docili. Pentru ca oamenii să fie ascultători le va fi inoculată frica- dificil dar asta se poate finanța. Frica se poate obține cu hiper-exaltarea unei pandemii, cu raportarea biblică (loc comun) a vinovăției față de schimbările climatice.

EcoPirat: Treaba lor, nu ne sperie, nu ne interesează!

Pornim de la o premisă vizibilă: au creat o criză, deci societatea noastră este în criză. Această criză are patru componente: socială, ecologică, economică și politică, care se alimentează reciproc. Putem depăși această stare inversând tendințele tot mai pronunțate de inegalitate și inechitate. În timp ce alterăm modul în care funcționează sistemul, planeta noastră suferă de propria criză.

Schimbările climatice și colapsul ecologic reprezintă o amenințare existențială directă pentru noi toți. Noi, familiile noastre și tot ce prețuim este în pericol. Fără acțiuni imediate și decisive, ne confruntăm cu dispariția.

Atitudinea pro-activă în fața extincției și reducerii drastice a biodiversității este o necesitate. Instituțiile politice au eșuat în a propune legi care să protejeze cetățenii de poluare, să prevină dispariția în masă a speciilor și să prevină posibilitatea dispariției umanității în viitorul apropiat. Prin urmare, ne unim forțele pentru a determina guvernele să ia măsuri urgente pentru protejarea noastră și a lumii noastre naturale confruntate cu extincția speciilor.

Ne aflăm în pragul celei de-a șasea extincții a vieții de pe Pământ, Antropocenul, cu 200 de specii pierdute zilnic. În fiecare lună există fenomene meteorologice extreme – cutremure, inundații, incendii, secetă și distrugeri de culturi care ar putea duce, în curând, la foamete. Sute de mii de vieți se pierd în fiecare an ca urmare a schimbării climei. Industriile ecocide continuă să fie interesate doar de profit, ignorând efectele distrugerilor și neavând nici o intenție de a proteja viața umană sau non-umană. Mas-media este dezinteresată să expună adevărul despre duritatea și brutalitatea crizei ecologice, iar guvernele reușesc cu greu să acționeze în consecință, preferând să acorde prioritate creșterii economice infinite.

Toți și toate ne conduc spre dispariție – acest sistem toxic ne ucide. Deși ideologiile dominante afișează o lipsă de alternative, o altă lume este posibilă, iar soluțiile ne sunt la îndemână dacă recunoaștem rădăcinile comune ale ecologiei și economiei, adică un sistem de producție, distribuție și consum care refuză externalizarea costurilor sociale și de mediu către cetățeni și natură.

Ce lipsește este voința politică și o democrație în care să se audă vocile noastre. Pentru a ne salva, ne vom pune în joc toate forțele de care dispunem.

Începem prin a separa știința rea de știința bună, ne construim strategia alături de cercetători ne-mituiți:

Iluzia creșterii economice infinite

Chiar și tehnologiile „durabile”, cum ar fi vehiculele electrice și turbinele eoliene, se confruntă cu limite fizice de neatins și costuri grave de mediu.

un articol apărut recent în SCIENTIFIC AMERICAN
Iluzia creșterii economice infinite
Credit: Getty Images

Vehiculul electric (EV) a devenit unul dintre marile simboluri moderne ale unei lumi trezite de provocările profunde ale nesustenabilității și schimbărilor climatice. Atât de mult încât ne-am putea imagina că răspunsul Deep Thought astăzi la Viață, Univers și Tot ar putea fi în mod plauzibil „EV”. Dar, așa cum s-ar fi întrebat cu siguranță Douglas Adams, dacă vehiculele electrice sunt răspunsul, care este întrebarea?

Să ne imaginăm EV-ul „perfect”: alimentat cu energie solară, eficient, fiabil și accesibil. Dar este eldurabil? Vehiculele electrice alimentate cu energie regenerabilă pot contribui la reducerea amprentei de carbon a transportului. Cu toate acestea, măsurarea durabilității nu este dat doar de amprenta de carbon, ci și de amprenta materialului : cantitatea agregată de biomasă, minereuri metalice, minerale pentru construcții și combustibili fosili utilizați în timpul producției și consumului unui produs. Greutatea aproximativă a tonelor metrice a unui EV o constituie materiale precum metalele (inclusiv pământurile rare), materialele plastice, sticla și cauciucul. Prin urmare, o creștere globală a cererii de vehicule electrice ar conduce la o cerere crescută pentru fiecare dintre aceste materiale.

Fiecare etapă a ciclului de viață al oricărui produs fabricat necesită costuri de mediu: distrugerea habitatului, pierderea biodiversității și poluarea (inclusiv emisiile de carbon) de la extracția materiilor prime, producție / construcție, până la eliminare. Astfel, amprenta materială globală în creștere este motivul fundamental al crizei gemene- climatice și ecologice.

Amprenta materială globală a crescut în același timp cu creșterea exponențială a economiei globale (PIB) de la revoluția industrială. Acest lucru se datorează în mare parte consumului uriaș de către super-bogați într-un sistem socio-economic bazat pe creștere fără limite. Putem rezolva acest conflict fundamental între căutarea unei creșteri nelimitate și distrugerea mediului în consecință?

ENTER TECHNOLOGY

Inovațiile tehnologice și îmbunătățirile eficienței sunt adesea citate ca fiind căi de decuplare a creșterii în utilizarea materială de creșterea economică. Deși tehnologia are, fără îndoială, un rol crucial de jucat în tranziția către o lume durabilă, ea este constrânsă de principiile fizice fundamentale și de considerațiile economice pragmatice.

Exemplele abundă. Eficiența motorului avioanelor s-a îmbunătățit puțin de zeci de ani, deoarece acestea funcționează mult timp aproape de eficiența lor teoretic maximă . De asemenea, există o limită dură a eficienței celulelor fotovoltaice de aproximativ 35% din cauza proprietăților fizice ale semiconductoarelor care le constituie; în practică, puține depășesc 20% din motive economice și pragmatice. Generarea de energie a parcurilor eoliene mari este limitată la aproximativ un watt pe metru pătrat ca o consecință fizică simplă, dar absolut inevitabilă a efectelor de trezire. Creșterea exponențială minunată a puterii de calcul din ultimele cinci decenii se va încheia până în 2025 întrucât este imposibil din punct de vedere fizic să se reducă dimensiunea tranzistoarele de pe cipul computerului, deja redusă cu aproximativ 5% din dimensiunea coronavirusului.

Fie că este vorba de principii ale fizicii clasice, cuantice sau ale stării solide sau ale termodinamicii, fiecare pune restricții diferite, dar inexorabile, asupra soluțiilor tehnologice. Practic, principiile fizice care au permis salturi tehnologice incredibile în ultimul secol, de asemenea, le limitează inevitabil. Am putea considera că reciclarea extensivă a materialelor ar compensa limitele de eficiență. Reciclarea este crucială; cu toate acestea, în timp ce sticla și metalele pot fi reciclate aproape la nesfârșit fără pierderi de calitate, materiale precum hârtia și plasticul pot fi reciclate doar de câteva ori înainte de a deveni prea degradate.

În plus, reciclarea în sine poate fi un proces care consumă multă energie și materiale. Chiar dacă legile fizice ar putea fi încălcate (nu pot) pentru a realiza reciclarea cu o eficiență de 100%, cererea suplimentară din imperativul creșterii economice ar necesita în mod necesar materiale virgine. Punctul cheie este că eficiența este limitată de fizică, dar nu există o limită suficientă dinspre structura socioeconomice a „cererii”.

Din păcate, situația este și mai gravă. Creșterea economică trebuie să fie exponențială; adică dimensiunea economiei trebuie să se dubleze într-o perioadă fixă. După cum s-a menționat anterior, acest lucru a determinat o creștere corespunzătoare a amprentei materiale. Pentru a înțelege natura creșterii exponențiale, luați în considerare EV. Să presupunem că avem suficient litiu (ușor de extras) pentru bateriile necesare pentru alimentarea revoluției EV pentru încă 30 de ani. Acum presupuneți că mineritul în adâncime oferă de patru ori cantitatea actuală a acestor materiale. Suntem acoperiți timp de 120 de ani? Nu, deoarece rata actuală de creștere de 10% a cererii de litiu este echivalentă cu dublarea cererii la fiecare șapte ani, ceea ce înseamnă că am avea suficient doar 44 de ani. De fapt, am provoca nespus, poate ireversibil, devastarea ecosistemelor marine pentru a ne cumpăra singuri câțiva ani în plus cu aprovizionarea cu materii prime.

Creșterea exponențială înlătură rapid, inevitabil, orice aprovizionare finită. Pentru un virus, acea resursă finită este populația umană iar în contextul planetei sunt resursele sale fizice.

Se deduce inevitabil că este esențial imposibil să se separe utilizarea materială de creșterea economică. Și exact asta s-a întâmplat. Wiedmann și colab., 2015 au făcut o contabilitate atentă a amprentei materiale, inclusiv a celor încorporate în comerțul internațional, pentru mai multe națiuni. În perioada 1990-2008 acoperită de studiu, nicio țară nu a realizat o decuplare planificată și deliberată la nivel economic pentru o perioadă de timp susținută. Afirmațiile făcute de Nordul Global, contrar, ascund dislocarea substanțială a producției sale și devastarea ecologică asociată , către Sudul Global.

Propunerile recente pentru minarea ecocidă de mare adâncime și fantastica exploatare minieră exoplanetară sunt o consecință surprinzătoare a unei paradigme de creștere care refuză să recunoască aceste adevăruri incomode.

CE ESTE DURABILITATEA?

Aceste observații ne conduc la o condiție naturală minimă pentru durabilitate: toate curbele de utilizare a resurselor trebuie să fie simultan planificate și toate curbele de poluare simultan stinse. Această perspectivă a resurselor ne permite să vedem de ce EV-urile pot ajuta la compensarea emisiilor de carbon, însă rămân cu totul nesustenabile sub paradigma creșterii nelimitate.

 ADEVĂRATA ÎNTREBARE

Am susținut că legătura indisolubilă dintre consumul de materiale și PIB face paradigma creșterii infinite incompatibile cu susținerea integrității ecologice. Astfel, în timp ce vehiculele electrice constituie un răspuns parțial la întrebarea climatică, în cadrul paradigmei actuale, acestea vor exacerba doar crizele antropogene mai mari legate de consumul de resurse nesustenabile.

Adevărata întrebare este următoarea: cum trecem la paradigme economice alternative bazate pe reconcilierea bunăstării umane echitabile cu integritatea ecologică?

Creșterea exponențială a erei industriale în utilizarea resurselor fizice primare și derivate: terenuri de cultură (a), combustibili fosili (b), apă dulce (c), metale (d), plastic (e). Credit: Lumea noastră în date (CC BY-SA 3.0 AU) .

 

Sustenabilitate din perspectiva resurselor: creșterea exponențială a utilizării resurselor și poluarea (a și b) sunt nesustenabile. Definim durabilitatea ca utilizarea liniară a resurselor (c) și poluarea stinsă (d). Credit: Aditi Deshpande