Vrei să fii PIRAT?? Completează Formularul și trimite-l prin poștă: Partidul Pirat Romania, str. Horea nr.4, 400174 Cluj Napoca
blog

Cum ne mint sub pretextul protectiei drepturilor autorilor

Argumentele împotriva piraţilor fac deseori apel la compasiunea şi grija pe care pretinşii oameni de bine o au faţă de autorii unor opere. Acestea fiind spuse, am încercat să fac o analiza a istoricului drepturilor de autor în România şi a modului în care protecţia acestora sa modificat pe parcursul timpului. Nu am pretenţia că este o analiză completă, dar citind actele normative care de-a lungul timpului au echilibrat interesul general cu protecţia creatorilor, am constat că interesul economic al unor grupuri ce nu aveau nici o legătură cu creaţia a devenit din ce în ce mai evident în timp, în dauna autorilor dar şi a consumatorului.

Astfel, în ultimii 100 de ani, durata protecţiei operelor după decesul autorului a crescut, de la 30 de ani în 1923 la 50 de ani în 1956 şi la 70 de ani în 1996.

În cazul în care nu existau moştenitori, în 1923 operele treceau în domeniul public şi puteau fi răspândite spre informarea societăţii. Din 1950 încep să apară primele forme asociative ale creatorilor, organizaţii al căror scop nu era creaţia ci gestiunea drepturilor patrimoniale, inclusiv după decesul autorilor în cazul în care nu existau moştenitori. Însuşirea unor drepturi şi scopul evident mercantil devin evidente o data cu apariţia Legii nr. 8/1996 care pe larg descrie pleiada de drepturi pe care organismele de gestiune colectivă le au. Şi potrivit noii legi, organismele care nu au avut nici o contribuţie la creaţie şi al căror rol este de a colecta banii care se cuvin pe timpul vieţii autorilor (oprind un procent revoltător de mare din ei), devin titulare ale drepturilor de autor şi câştiga în continuare.

Se vede în mod clar cum interesele de grup au prevalat în faţa celor generale ale societăţii şi astfel circulaţia informaţiei este îngrădită.

Un exemplu care a avut un impact major este cel al poeziilor de la serbările copiilor.

Legile din 1923 şi 1956 permiteau în mod expres recitarea poeziilor la serbările şcolare precum şi folosirea unor opere în manuale, fără plată pentru titularii dreptului de autor. Oare poate cineva să aibă atât tupeu şi nesimţire încât să vrea să scoată bani din serbări şi să condiţioneze răspândirea culturii în societate prin manualele şcolare de interesele or financiare?

Răspunsul este DA. Au avut acest tupeu când prin legea din 1996 au transformat în infractor orice copil care recită o poezie la serbare fără ca titularul dreptului de autor să şi manifeste acordul şi  să primească bani.

Ţineţi minte că spuneam despre protecţia drepturilor de autor că există pentru a încuraja autorul să creeze şi astfel să contribuie la dezvoltarea societăţii. La ce dezvoltare contribuie nesimiţii care au interzis poeziile de la serbări? La ce dezvoltare contribuie cei care cer sume prohibitive pentru că în manuale să apară o poezie?

Nu trebuie să ma credeţi pe cuvânt. Vă redau mai jos extrase din toate cele 3 legi despre care am vorbit şi vă puteţi convinge singuri. Veridicitatea textelor poate fi uşor verificată, ele se găsesc pe Internet (şi potrivit legii actuale textele actelor normative nu pot face obiectul drepturilor de autor).

Situatia analizata Anul 1923 – Legea nr.126 Anul 1956 Decretul nr. 321 Anul 1996 – Legea nr. 8
Durata dreptului de autor si transmiterea dupa decesul autorului Autorii de tot felul… se vor bucura în tot timpul vieţii, ca de o proprietate a lor, de dreptul exclusiv de a publica, reprezenta sau executa, a autoriza traducerile, adaptările şi reproducerile în orice mod, a exploata singuri sau a vinde operele lor, în total sau în parte, a le dărui sau a le transmite altora prin testament.

După moartea autorului, moştenitorii săi în gradul prevăzut de prezenta lege, precum şi cesionarii lor, se vor bucura timp de 30 de ani de aceleaşi drepturi de cari s-a bucurat autorul.

În cazul când după moartea autorului, moştenitorii sau cesionarii lor nu editează operele acestora timp de 3 ani, ministerul artelor are facultatea să facă aceasta, beneficiile împărţindu-se după scoaterea cheltuielilor, în mod egal, între moştenitori sau cesionari deoparte şi ministerul artelor de alta.

După trecerea celor 30 ani de la moartea autorului, opera sa cade în domeniul public, oricine fiind liber a o reproduce şi exploata.

La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin moştenire, potrivit Codului Civil, însă numai pe următoarele termene:

a) soţului şi ascendenţilor autorului, pe tot timpul vieţii fiecăruia;

b) descendenţilor, pe timp de 50 ani;

c) celorlalţi moştenitori, pe timp de 15 ani, fără ca în acest caz dreptul să se poată transmite din nou prin moştenire.

Cu excepţia cazurilor prevăzute la art 7 . lit. a, b, c durata dreptului patrimonial de autor este limitată la 50 de ani de la apariţia operei, în cazul cînd acest drept aparţine unei persoane juridice. La moartea autorului, sau, în cazul unei opere comune a vre-unuia dintre coautori, sarcina de a apară paternitatea, inviolabilitatea şi justa folosire a operei acestuia revine uniunii sau asociaţiei respective de creatori sau, în lipsa acesteia, organului de stat competent.

La expirarea termenelor prevăzute la art. 6 şi 7 sau, în lipsa de moştenitori, din momentul morţii autorului, dreptul patrimonial de autor se stinge.

Drepturile patrimoniale durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.
Posibilitatea de a recita in public o opera …nu constituie o atingere a dreptului de proprietate:

Recitarea în public de poezii sau bucăţi literare, la serbări şcolare, reprezentaţii oficiale sau lecturi publice, alcătuite de societăţi de cultură populară sau în scopuri de binefacere, cu sau fără plată.

Sînt permise fără consimţămîntul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii respectîndu-se însă celelalte drepturi ale acestuia:

– reprezentarea, executarea, recitarea sau expunerea operelor dramatice, muzicale, coregrafice, literare sau ştiinţifice în cadrul activităţii obişnuite a şcolilor, organizaţiilor de masă, precum şi a aceleia a caselor de cultură şi a căminelor culturale în cazurile şi condiţiile prevăzute prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri;

Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie ori de prezentare directă a opere…

Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului a operelor nu se consideră epuizat prin nici un act de comunicare publică sau de punere la dispoziţia publicului.

Posibilitatea de a folosi o opera pentru manuale scolare …nu constituie o atingere a dreptului de proprietate:

Reproducerea în cărţile didactice: antologii, crestomaţii, publicaţii pentru cultura şcolarilor, cărţi de citire, compoziţii, gramatici, dicţionare etc., de pasaje izolate, poezii şi mici bucăţi literare sau ştiinţifice, în întregime sau rezumate, cu obligaţia arătării numelui autorului şi titlului lucrării din cari s-a făcut reproducerea sau rezumarea;

Sînt permise fără consimţămîntul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii respectîndu-se însă celelalte drepturi ale acestuia:

– publicarea, chiar integrală a operelor literare, muzicale sau ştiinţifice ori reproducerea operelor de artă plastică în manuale didactice, cursuri universitare, culegeri sau alte asemenea lucrări destinate învăţămîntului, cu excepţia operelor care au fost comandate special în acest scop şi pentru care autorul păstrează dreptul de remuneraţie;

Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:

– utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;

 
Comments