Vrei să fii PIRAT?? Completează Formularul și trimite-l prin poștă: Partidul Pirat Romania, str. Horea nr.4, 400174 Cluj Napoca
blog

Ce alegem: persoana sau principiile

Experiența electorală din România ultimilor 20 de ani ne arata ca puşi în fața unei dileme electorale românii aleg să voteze persoana, uneori în ciuda unor evidente probleme ale acesteia. Exista din punctul meu de vedere un singur caz in care ceea ce a fost votat a fost o idee şi nu o persoana, respectiv performanța lui CV Tudor la alegerile din 200. Atunci romanii au ales să voteze ideea de protest.
Aparent, la fiecare ciclu electoral românii au de ales între stânga și dreapta şi nu o data am auzit replici de genul „nu îl votam pe ala că e comunist”. Din punctul meu de vedere românii nu au avut niciodată o posibilitatea de a alege în mod real. Toţi preşedinţii României postrevoluţionare au fost înainte de 1989 comunişti. Marea majoritate a celor din cercul puterii postdecembriste au fost şi sunt comunişti prin formaţie şi comportament.
De altfel dilema alegerii între stânga şi dreapta este una falsă în România pentru că absolut toate partidele au oferit pensii mărite, salarii mari, protecţie sociala şi impozitarea sporita a averilor, toate idei de stânga, dar care le asigurau indiferent de orientarea declarata sprijinul unei părţi a cetăţenilor care nu erau interesaţi decât de o promisă bunăstare personală.
În aceste condiţii, populaţia a simţit că oferta ideologică este cam aceeaşi, deci nu poate fi vorba de o opţiune între idei sau principii, iar singurul lucru care departaja grupările politice era persoana aflată la conducere. Astfel partidele au devenit simple accesorii ale liderilor, iar acest tip de conducător a căpătat greşit denumirea de „locomotivă”. Spun greşit pentru că în realitate aceştia nu au fost altceva decât dictatori. Puterea absolută de care dispuneau, lipsa unui program real, conducerea „după ureche”, lipsa unor planuri reale de guvernare pe termen lung (nici un guvern nu a avut un plan real, ci doar cuvinte înşirate pe o hârtie botezată astfel), folosirea cenzurii şi a aparatului statal pentru reprimarea opozanţilor, toate acestea sunt indiciile dictaturilor la care am fost martori. Afirm că am fost martori pentru că de 20 de ani nu a existat posibilitatea reală de a alege un program, o ideologie sau un set de principii, ci doar de a alege între diverşi dictatori formaţi la şcoala comunistă.
Criza economică, retragerea lui Iliescu, imposibilitatea (la acest moment) unui nou mandat pentru Băsescu, au afectat sistemul consacrat după revoluţie şi oferă pentru următoarele alegeri două scenarii teoretice: cel dur (aşa zisa democraţie originală românească) în care lideri puternici se ridică din rândul partidelor şi vom avea de ales iar între diverşi dictatori, sau cel normal în care va lipsi personalitatea puternică a liderului dar va exista o unitate ideologică a unui grup care va putea formula şi aplica primul plan real pe termen lung pentru România.
Combinaţii în variate măsuri ale celor două sunt foarte probabile.
Ca alegători avem într-o oarecare măsură posibilitatea de a face ceva. Sistemul legislativ adoptat de către partidele parlamentare face dificilă schimbarea clasei politice, dar nu imposibilă. Pe scena politică există şi Partidul Piratilor li se va alătura, o serie de partide mici, ghidate de principii şi idealuri şi mai puţin de interesele personale ale unor lideri. soluţia la îndemâna alegătorilor este să mergă la vot în masă şi să voteze aceste partide mici forţând astfel o altă configuraţie a Parlamentului şi începutul unei schimbări reale. Singura soluţie este să alegem ideile şi nu persoanele, să dăm un vot de blam sistemului clasic şi să îi injectăm doza de anticorpi de care are nevoie pentru a se însănătoşi.

 
Comments