Casele de discuri = adevarații pirați

De ieri circula pe Internet vestea unui proces care într-o lume normală trebuie să aibă drept consecință o revizuire reală a legislațiilor cu privire la drepturile de autor și drepturile conexe. Warner Music Canada, Sony BMG Music Canada, EMI Music Canada, și Universal Music Canada au fost dați în judecată în octombrie 2008 de un grup de artiști, care pretind, pe bună dreptate, că inculpații au folosit fără drept melodiile lor pe CD-uri compilașii.

Aceste CD-uri au fost comercializate ulterior, aducând profituri majore caselor de discuri.

Singura măsură luată de inculpați a fost să păstreze liste cu cei ale căror opere le-au folosit fără drept. Astfel s-a constat că practica vinderii de CD-uri fără acceptul autorilor a început în 1980 și continuă și azi, în condițiile în care aceleași case de discuri cer acum pedepse grele și deconectarea utilizatorilor care îndrăznesc să folosească melodii în scopuri necomerciale.

Oare utilizatorii ar trebui să se apuce de vândut mp3-uri ca să nu mai fie urmăriți de casele de discuri? Oare acest tratament inegal va mai continua mult? (Eu cred că nu, și ne ocupăm de asta.)

Procesul continuă iar inculpații au admis până acum că datorează peste 50 de milioane de dolari pentru melodiile vândute fără drept. Pretențiile artiștilor se ridică însă la 6 miliarde de dolari, cu șanse mari de a câștiga. De altfel suma cerută a fost calculată după același sistem în care casele de discuri își stabilesc pretențiile față de „pirați”.

Ceea ce semeni, aia culegi  Karma? What goes around comes around? …

Surse:

1. Michael Geist

2. The Star

3. Torrent Freak