Arta ca necesitate si un sistem inovativ de microplati

Citesc un comentariu interesant pe blogul Drept & Internet, al lui Bogdan Manolea, pe care-l reproduc integral:

“Din punctul meu de vedere (al compozitorului si aranjorului de opera muzicala), consecintele pirateriei pe internet pot fi si bune. Cele mai putin bune sunt evidente pentru noi, creatorii. Se vad lesne in buzunar.

Romania e o piata muzicala dura, in care nu exista cultura de a plati muzica pe care o asculti decat daca e live, desi multe companii maricele ne-au tot dat concerte la fel de maricele moca prin piete si de aici s-a putut observa o descrestere a platitorilor de bilet pentru concerte mai putin mediatizate. In Romania, cumperi albumul daca chiar inseamna ceva pentru tine si mai ales daca ai cu ce sa faci asta. Remember vreunul de curand?

Problema cea mai grava care ar decurge dintr-o reglementare de fier a legilor antipiraterie de pe internet ar fi privarea individului de nevoile sale artistice, care exista si sunt la fel de importante ca cele fiziologice, pe motiv de saracie si produs muzical slab, ceea ce mi se pare inadmisibil ca stat membru UE.

Trupele tip indie vor scoate materiale intotdeauna pentru oameni, casele de discuri nu, ci pentru venit. Si atunci imi permit sa intreb, desi commentul meu a fost putin off topic, nu e bine ca inca avem muzica moca? Si n-ar fi bine sa fie asa pana om avea (if ever) destui bani sa platim ce ascultam? Repet, nu e un lux, e o nevoie.

De ce nu o lege care sa te puna sa platesti tot ce ai downloadat, daca trebe musai pedeapsa? Si poate o suma modica pentru upload, care, sa zicem, faciliteaza pirateria? Poate “furtul” se transforma usor, usor intr-un shopping basket, cu preturi decente care sigur ar atrage responsabilitate.

Nea Ander Tall, Londra”

 

E foarte posibil ca la întrebările de mai sus săă se poată răspundă pozitiv. Și, culmea este, că cea mai recentă modalitate prin care partajarea ilegală se poate transforma în tranzacție comercială este propusă de un pirat, și nu oricare pirat, ci Peter Sunde, de la The Pirate Bay. Acesta va lansa în curând (el zice martie a.c.) un site de microplăși pentru artiști, numit Flattr, un joc de cuvinte între “(to) flatter” – a flata și “flat rate” – preț/sumă/rată fix/ă. Astfel, un utilizator își alimenteaz contul Flattr cu o sumă fixă de bani – 2 euro minim – și  poate dispune de operele multimedia ale diverșilor creatori. Acești artiști primesc clickuri pe butoane Flattr dispuse pe saitul lor, iar la sfârșitul lunii acele clickuri se transformă în bani. Practick, suma fixă inițială a utilizatorului se împarte în numărul de clickuri oferite, și fiecare felie (de bani) se transferă către artist. Cu cât un artist e mai bun, cu atât primește clickuri/bani de la mai mulți utilizatori.
_
Pentru o mai bună înțelegere a sistemului (și în caz că v-am derutat) recomand filmule șul-trailer de pe YouTube. Merită văzut – click aici!