ACTA nu a murit. O, CETA-re!

Ca în basmul lui Ch. Andersen, oglinda ACTA a căzut și s-a spart în bucăți. Acestea se numesc TTIP, CETA, TPP, TISA, etc. E momentul să deschidem ochii: ce înseamnă avalanșa aceasta de noi tratate și ce se urmărește cu atât de mult interes?

Motivul pentru care se încheie tratate comerciale este reducerea barierelor atât în privința schimburilor comerciale cât și a investițiilor. În ceea ce privește relațiile cu Statele Unite, România are deja încheiat un astfel de acord, la fel că alte 6 state din Europa de Est. Celelalte state membre ale Uniunii Europene nu au acorduri atât de cuprinzătoare și de aceea a apărut inițiativa de a încheia TTIP, dar în timp ce negocierile pentru acesta sunt în curs, un tratat similar cu Canada, CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement), a fost finalizat.

Problema acestor tratate constă în dezavantajele și avantajele pe care le pot crea. Este unanim recunoscut de Uniunea Europeană SUA și Canada că barierele care stau în calea schimburilor și investițiilor fac că un procent de 2-4% din acestea să nu se deruleze. Prin comparație 96-98% din relațiile comerciale se derulează fără probleme. Deci, beneficiul ar fi minimal.

Dezavantajele însă sunt majore, iar acest fapt a început să fie sesizat și invocat de unele state membre dar în special de cetățenii europeni.

Mărul discordiei în CETA (cât și în TTIP de altfel) este mecanismul Investor-State Dispute Settlement ISDS, un mecanism care permite investitorilor să dea în judecată statele pentru potențiale profituri viitoare nerealizate.

Ca să înțelegem printr-un exemplu aplicabil imediat în România: dacă Roșia Montană Gold Corporation nu își va realiza proiectul de la Roșia Montană, iar CETA va fi aprobat de Uniunea Europeană și în special de statul român, compania canadiană ar primi baza legală și mecanismul de a cere despăgubiri statului.

Problemele nu se reduc însă la Roșia Montană. Orice investitor canadian ar putea face același lucru, iar o astfel de posibilitate nu este doar teoretică. Ea s-a întâmplat, în rolul pierzătorului fiind de data asta Canada. Canada are un astfel de acord cu Statele Unite iar compania farmaceutică Eli Lilly l-a folosit pentru a obține despăgubiri de la statul canadian ca urmare a respingerii patentului pentru un medicament. Un exemplu îngrijorător este și cazul companiei americane Lone Pine. Această era deținătoarea unei concesiuni pe o suprafață de teren în provincia Quebec, și dorea să exploateze gaze de șist prin metodă fracturarii hidraulice. Autoritățile din Quebec au suspendat temporar toate operațiunile care implicau fracturarea hidraulică, până la efectuarea de studii care să determine impactul asupra mediului și populației. Lone Pine a folosit mecanismul ISDS dintr-un astfel de tratat pentru a da în judecată statul canadian și a cere să i se compenseze profitul pe care ar fi putut să îl realizeze. De altfel, datul în judecata și obținerea de despăgubiri este un mod de a face afaceri foarte răspândit în mediul corporațiilor americane.

Știind că tratatele internaționale la care România este parte au prioritate față de legislația națională, vedem astfel cum se negociază în secret portițe legale pe care ulterior guvernanții le folosesc pentru a justifică proiecte păguboase pentru statul român, cu consecințe dezastruoase pe termen lung pentru mediu și cetățeni.

Și acesta a fost doar un exemplu dintre multele probleme pe care CETA (sau TTIP) le pot crea. O analiză în limba engleză a celor 1500+ de pagini de text al acordului este disponibilă la www.policyalternatives.că/publications/reports/making-sense-cetă .

Dar nu este totul pierdut, pentru că CETA nu este încă în vigoare. Este nevoie de semnăturile statelor membre, ale Comisiei Europene și în special de aprobarea Parlamentului European și parlamentelor naționale.

Aflați în mijlocul disputelor PRO și CONTRAcetățenii ar trebui să aibă un cuvânt de spus astfel încât cei care votează în numele lor să aleagă ceea ce este potrivit intereselor statelor naționale care alcătuiesc Uniunea Europeană!

0_a3b81_8a1fd18d_orig